„Marele Gatsby”, de Francis Scott Fitzgerald, surprinde cu atenție un segment reprezentativ al societății americane, ilustrând starea de degradare morală a celor care au moștenit averi incomensurabile și duc o viață caracterizată de lux și excese. Evoluția personajelor demonstrează nu numai că cei săraci nu se pot integra într-o asemenea comunitate, dar și că și cei ce și-au câștigat o mare avere în timpul vieții, provenind din familii dezavantajate, sunt respinși. Aceste două situații sunt reprezentate de naratorul-personaj și de Jay Gatsby, personajul eponim.
Consider că, privind opera ca portret al societății, punctul culminant este înmormântarea lui Gatsby: dintre toți oamenii care pretinseseră că îi sunt prieteni, doar Nick, omul din bibliotecă și servitorii merg la înmormântare.
Daisy este imaginea omului bogat, care nu a muncit niciodată și pentru care povestea de dragoste cu Gatsby are o însemnătate minimă. Ea este caracterizată de ipocrizie și lașitate, iar plecarea sa din final și ușurința revenirii la Tom consolidează ideea că cercul familiilor bogate nu poate fi pătruns.
„Marele Gatsby” este prima operă clasică americană pe care am citit-o. Pe lângă modul în care este realizat portretul colectiv, m-a impresionat și fluiditatea limbajului, care face textul accesibil și aduce acțiunea în prim-plan.
No comments:
Post a Comment